Sedinta foto dinaintea nuntii, a Claudiei si a lui Marius, am programat-o pentru saptamana ce precede marele eveniment. Nu am vrut sa iesim din Oradea, de aceea ne-am intalnit in parcul Petofi. Parcul, plin de viata, zgomotos, intr-o zi deosebit de calduroasa, astfel ne-a cazut  foarte bine adierea vantului racoros de dupa-amiaza. A fost foarte placut timpul petrecut impreuna, ne-am distrat de minune, cei doi indragostiti ne-au povestit mult despre clipele in care s-au cunoscut, despre momentele minunate petrecute pana atunci si despre viitorul pe care il planifica impreuna. Putin timp ne-a trebuit ca sa ne simtim de parca ne-am cunoaste de ani de zile, o pereche deosebit de simpatica, vesela ,fericita – a fost simplu sa facem poze care au redat cu usurinta aceasta atmosfera degajata.

De parca  nici nu ar fi fost vorba despre o sedinta foto, ci mai degraba o intalnire amicala, care a culminat cu o “bomba de energie”, multcunoscuta vata de zahar pe care toti am savurat-o ca niste copiii.

In timp ce ne plimbam linistiti, ne-am intalnit cu o nebunatica pereche de bulldogi, la vederea carora, Claudia nu a putut rezista ispitei de a se juca cu ei si la un moment dat numai am observat in spatele lentilei fotografice ,ca cei doi zvapaiati aproape au culcat-o la pamant ,dar nu am observat ca pe ea ar deranja-o prea mult acest lucru. A fost o distractie pe cinste! Ne-am distrat de minune, speram ca si voi….

Ne intalnim nu peste mult la nunta, dar ceea ce se prezice si mai palpitant va fi sedinta foto de dupa nunta, condimentata bineinteles cu…..TTD!!!!

Pe Edi si Mira ii cunosc deja de mult timp. Anul trecut eu i-am fotografiat si in sedinta foto dinaintea nuntii si la ceremonia de nunta, astfel au avut destul timp sa se familiarizeze cu lentila fotografica. Deoarece si-au dorit foarte mult  si o fotografiere dupa nunta, dar anul trecut nu am avut ocazia sa le indeplinim acest lucru,  am hotarat ca acum e momentul potrivit: acum ori niciodata! Astfel s-a intamplat ca aniversarea primului an de casatorie a fost sarbatorita cu un “wedding anniversary foto session“.

Cred ca e foarte important ca intre fotograf si client sa fie mai mult decat o simpla intalnire, trebuie sa existe o relatie mult mai profunda, amicala. In cazul in care o mireasa isi alege un fotograf, al carui stil si personalitate ii convine, atunci e bine sa ii acorde toata increderea in ceea ce priveste stiinta si profesionalismul. Din punctul acesta de vedere am avut noroc cu Mira: nu pot sa spun despre ea ca este o femeie extravaganta, dar a fost foarte receptiva la fiecare idee pe care am avut-o, chiar daca la inceput i s-a parut destul de bizara. Si am ajuns pana acolo ca  nu s-a mai  mirat nici de faptul ca i-am dat in mana un buchet de miresa facut din…ridichi.

Planurile de “actiune” au inceput intr-o zi de vineri, cand am hotarat impreuna ca a doua zi sa mergem la Padurea Neagra. (ador locul acesta care e la aproximativ 60 km de Oradea). Il ador,  pentru ca aici sunt dealuri, padure, parauri care stralucesc in lumina soarelui si spatiu…mult spatiu deschis, ideal pentru fotografiat. Pentru Mira si Edi acest loc a fost familiar, deoarece in fiecare vara isi petrec cateva zile aici ca recreatie. Sincer, de mult am vrut sa incerc acest loc superb, enigmatic…padure pe versantul dealului, casute pitite in luminile sau mai bine zis umbrele de dupa-amiaza…

Totul a fost perfect! Deja am stiut ce vreau! Un stil putin funny, putin vintage, ceea ce se potriveste cu adevarat Mirei! Si am inceput sa improvizam; am adunat cateva lucruri care s-au potrivit perfect in acea atmosfera .

Banuiesc ca pentru toata lumea e cunoscuta tema: cutiile din metal, cu buline de pe rafturile bunicii, fetele de masa si pernele brodate cu mana…totul a fost  aranjat ca un salon din secolul trecut unde tocmai se servea ceaiul de la ora cinci. Florile care au ornamentat masa “festiva” au fost de fapt niste biete buruieni si flori de camp, dar care au aratat minunat.  Iar aparatele de fotografiat au inceput sa lucreze: am simtit ca ceva foarte original si palpitant am reusit sa realizam. Atmosfera a fost deosebit de placuta, vesela, idilica….asa cum isi doreste fiecare fotograf, de aceea e foarte important ca fotograful si modelul sa fie pe aceeasi lungime de unda. Astfel  e norocos faptul ca mirii sa isi gaseasca fotograful ideal, dar daca exista si cea mai mica rezerva  si simte ca nu e in regula alegerea, obligatoriu sa schimbe, sa caute fotograful potrivit.

Aceasta fotografie am facut-o pe la sfarsitul sedintei foto, cand Edi, putin obosit,  ca sa isi  alunge “somnolenta” si-a gasit de rasfoit o veche revista  istorica…si iata din o mare posibilitate! El aprofundat in literatura, linistit, relaxat, eu cu aparatul de fotografiat am incercat sa profit inca de luminile ce se strecurau  printre ramurile copacilor. Astfel s-a nascut feeling-ul retro pe care l-am dorit !!! Parca am fi fost in anii ’70 si am fi gustat putin din viata provinciala a unei perechi de indragostiti. Nu gasesc cuvinte…a fost PERFECT!

Sunt sigur ca va aduceti aminte de Eduard! Anul trecut l-am fotografiat pentru prima data, el fiind atunci un mic bebe inca, de aceea m-am bucurat nespus ca ne-am intalnit  din nou, pentru a treia oara (deoarece cu ocazia primei mari sarbatori din viata lui, Craciunul) a mai avut loc o sedinta foto intr-o atmosfera deosebit de familiala. De data aceasta, am hotarat sa tinem sedinta foto in Oradea si desi a avut un caracter “urban”, cred ca reusit foarte bine, vesela si prietenoasa.

Pe malul Crisului, Eduard a incercat sa isi “stabilizeze” primii pasi, iar cateva baloane colorate au fost de ajuns ca sa ii vedem in ochisorii stralucitori, satisfactia fara margini.

Nici macar pentru o clipa nu si-a luat privirea de pe lentila aparatului de fotografiat, mi-a urmarit si cea mai mica miscare cu o curiozitate fara masura si doar baloanele din sapun de diverse culori ale curcubeului  i-a putut atrage atentia. Astfel, la sfarsitul sedintei foto, putin obosit, s-a cuibarit linistit  in bratele parintilor si toti impreuna, odihnindu-ne pe malul apei, am savurat ultimele luminile rosiatice ale apusului de soare.

Iulia, fetita Agotei si a lui Silviu, are deja mai mult de un anisor. Ne-am intalnit cu ei intr-o zi de vara deosebit de calduroasa si am pornit-o impreuna pe dealurile Oradiei, cautand locul ideal pentru a petrece o dupa-amiaza funny. Nu am avut nevoie de altceva decat de buna-dispozitie si veselia cu care am pornit in aceasta mica aventura si bineinteles de o uriasa ACADEA!

Iulia, nu a gustat pana in acel moment “dulciuri”, de aceea la inceput a privit acadeaua cu mirare , nestiind ce sa faca cu ea, dar dupa o mica “gustare” a miraculoasei bunatati, pentru nimic in lume nu ar mai  fi dat-o inapoi! Am fotografiat-o pe micuta Iulia cu mare placere, deoarece si ea a fost deosebit de degajata si comunicativa, nu a prea interesat-o de lentila care a fost tot cu “ochii” pe ea.

Lanul de grau care a servit in final ca scena pentru fotografierea acestei fericite familii, cu luminile soarelui care se pregatea sa apuna, a fost o exceptionala alegere pentru a “prinde” pe cei trei simpatici in pozitii foarte poznase si pline de umor.

A fost o adevarata delectare aceasta sedinta foto, a fost o placere sa va fotografiez familia voastra draga Agota si Silviu si va felicit pentru fermecatoarea Iulia, dorindu-va nenumarate clipe fericite impreuna!